Inevitabil, aprecierile si critica au o importanta deosebita in eficacitatea activitatilor pe care le desfasuram la locul de munca. Cu totii avem tendinta de a ne pune in valoare aptitudinile si calitatile personale, incercand sa obtinem aprecieri din partea celorlalti. Reactionam in mod diferit la critici: in momentul in care primesc critici, unii se simt lezati, simtind ca au pierdut din respectul si din increderea celorlalti, in timp ce altii le percep drept stimulent, considerandu-le inevitabile in procesul de invatare. 
Uneori insa, criticile insotesc imbunatatirea performantelor profesionale. Pentru ca acestea nu sunt percepute intotdeauna in sensul lor pozitiv si pentru a nu provoca reactii negative din partea celui caruia ii sunt adresate, trebuie “personalizate” tinand cont de structura psihica a celui criticat. In momentul in care o persoana obisnuita sa primeasca numai laude si aprecieri, primeste in schimb critici, persoana respectiva se va simti demoralizata. Pe de alta parte, criticile permanente, in exces, isi pierd din eficacitate sau pot fi ignorate pur si simplu.
Facuta insa intr-un mod adecvat, intr-un moment in care aceasta este imperioasa, pe un ton in consonanta cu imprejurarea, cu atentie si fara subiectivism fata de persoana careia i se adreseaza, critica poate fi utila si necesara. O critica obiectiva nu lasa loc si reactiilor afective, lipsei de control sau prejudecatilor, insa implica tact, diplomatie, intelegere si impartialitate. Atitudinea corecta a celui care critica trebuie sa fie totodata hotarata si umana.
Inainte de a emite o critica asupra task-urilor, asupra corectitudinii sau asupra greselilor savarsite de colegul sau subalternul nostru, este necesara o analiza atenta a datelor problemei. Doar astfel vor putea fi identificate cu certitudine, fara marja de eroare, realele cauze ale criticii. Pentru cel caruia i-a fost adresata critica este extrem de important sa fie sigur ca odata cu corectarea pe viitor a greselilor sale, increderea care i-a fost acordata initial nu va avea de suferit.
A ne recunoaste lipsurile nu este niciodata usor, iar oamenii in general au tendinta de indrepta criticile asupra celor din jur decat asupra propriei persoane. De aceea, in unele circumstante, autocritica poate reprezenta cea mai buna replica data criticii. Acceptarea greselilor (atunci cand este cazul) si remedierea acestora constuie calea cea mai sigura pentru evitarea urmatoarelor critici.
