Adrian Manolache

Se spune ca au existat vremuri în care un fir de lalea costa enorm, iar pictorii obisnuiau sa “împarta” o singura lalea, pentru a nu ramâne faliti.

Povestea pretioasei lalele – a carei denumire vine de la cuvântul persan Turban, e veche si deapana faptul ca vizirul sultanului turc Suleiman al II-lea i-a adus din Persia aceasta floare nemaivazuta. Sultanul l-a rasplatit pe vizir cu 100 de cadâne si 100 de eunuci. Totodata, a cultivat bulbi de lalele în propriul serai, pe care l-a denumit “Palatul lalelelor si lacrimilor”. Închipuiti-va: sultanul a ajuns sa aiba, la un moment dat, peste 500.000 de asemenea flori! Suleiman era însa bun prieten cu ambasadorul la Constantinopol al lui Ferdinand I al Austriei. Legenda spune ca sultanul era îndragostit nebuneste de frumoasa lui fata, pe care dorea s-o aduca în haremul sau, si ca i-a daruit, ca semn al dragostei sale, o lalea rosie într-un ghiveci de aur, împodobit cu pietre pretioase (de atunci, în Turcia, laleaua rosie a ramas simbolul dragostei si fertilitatii).

Sarim peste perioade extraordinare din istoria acestei flori, amintind doar ca, de-a lungul timpului, moda lalelei a facut ravagii, ajungându-se la contravaloarea greutatii bulbului în aur, iar în 1608 pentru un bulb dintr-un anumit sort un morar si-a vândut singurul mijloc care îi asigura traiul de fiecare zi, moara, în speranta unei bogatii nesperate… Istoria lalelelor nu este singulara. Si alte flori ascund în petale povesti incredibile. Prin urmare, daca astazi plantati cumva o floare, plantati-o cu drag, deoarece e si ea o personalitate în felul ei. Iar daca daruiti flori, daruiti-le din suflet.

La multi ani, Florilor!